Studierea
condiţiilor iniţiale de proiectare
Odată cu organizarea producerii industriale a
îmbrăcămintei a apărut necesitatea elaborării unor aşa construcţii care nu
numai ar corespunde destinaţiei funcţionale a modelului, dar care pe baza
standardizării şi unificării ar mări productivitatea şi economicitatea.
Unificarea reprezintă cea mai principală, cea mai
utilizată metodă a standardizării, care are ca scop principal – micşorarea
diversităţii tipurilor, aspectelor, tipodimensiunilor produselor de aceeaşi
destinaţie funcţională.
Unificarea construcţiei îmbrăcămintei constă în
înlocuirea multitudinii de forme a detaliilor cu o mulţime omogenă fără a
afecta nivelul calităţii, aspectului exterior al produsului şi interesele
utilizatorilor. Poate fi utilizată atît unificarea deplină, cît şi parţială.
Unificarea deplină se aplică de regulă pentru
repere derivate (buzunare, căptuşeală, inserţie), cea parţială pentru reperele
de bază.
De exemplu pot fi unificate cusăturile de bază ce
determină echilibrul antero-posterior şi lateral al construcţiei îmbrăcămintei:
linia umărului, răscroielii gîtului la spate, răscroielii mînicii, linia
laterală, etc.
În acelaşi timp , răscroiala gîtului la faţă,
cantul, reverele pot să se modifice, asigurînd diversitatea aspectului exterior
a modelelor, create din repere unificate.
În cazul unificării constructive se utilizează
principiile standardizării şi se perfecţionează în prealabil construcţiile
unificate. Perfecţionarea este una din cerinţele de bază ale standardizării
înaintate creării produselor de nivel artistic înalt.
