Prozodia este acea parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurării versurilor şi al numărului de accente sau al lungimii silabelor unui vers.
VERS sau STIH
„însă tu îmi vei răspunde că e bine ca) în lume / Prin frumoasa sti-huire şă pătrundă al meu nume..." (M. Eminescu)
Definitie: Unitate prozodică formată dintr-unul sau mai multe cuvinte potrivit unor reguli de rimă, ritm, măsură; un rând dintr-o poezie.
Versul poate fi:
a) — metric — bazat pencantitatea silabelor, ca în poezia greacă şi latină;
b) — ritmic, de accent, ca în poezia română, germană;
c) — silabic — după numărul silabelor, ca în poezia franceză.
Pe lângă "versul clasic, în literatură se mai pot identifica: versul alb, care nu are rimă; versul liber, a cărui măsură variază în cuprinsul aceleiaşi poezii.
E.g. Ion Pillat: Poeme într-un vers: „Un singur nai, dar câte ecouri în păduri." (Naiul)
„Viaţa-i fum — dar fumul căminului ti-e drag." (Fumul)
EMISTIH - Una din cele două jumătăţi ale unui vers, separate prin cezură.
E.g.„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate." (Gr. Alexandrescu)
CEZURA - Pauză folosită de obicei la mijlocul unui vers mai lung.
E.g.„Sara pe deal buciumul sună cu jale." (M. Eminescu)
HEXAMETRU - Vers alcătuit din şase unităţi metrice, dactili sau spondei.
E.g.„Cântă, zeiţă mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul." (Homer)
ENDECASILAB - Vers alcătuit din unsprezece silabe cu ritm iambic.
E.g.„In sufletul român adânc răsună.": (M. Codreanu)
STROFĂ - Grupare de versuri (în număr variabil), în general despărţită prin spaţiu grafic de alte unităţi de acelaşi fel.
E.g.„A fost odată ca-n poveşti / A fost ca niciodată / Din rude mari împărăteşti / O prea frumoasă fată." (M. Eminescu)
DISTIH - Strofă alcătuită din două versuri.
E.g.1. „Iubirea noastră a murit aici,
2. Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." (T. Arghezi)
TERŢINA - Strofă alcătuită din trei versuri
E.g.1. „Aş vrea să cânt, să-mbrac în mândre rime
2. Norocul rar ce-n cânîec nu încape
3. Că nu e vers pe lume să-1 exprime." (Şt.O. Iosif)
CATREN - Strofă alcătuită din patru versuri.
E.g.1. „Fă-te, suflete, copil
2. Şi strecoară-te tiptil
3. Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
4. Ca să poţi să te mai bucuri." (T. Arghezi)
REFREN - Cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate după fiecare strofă, spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.
E.g.„Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit..." (Al. Macedonski)
MĂSURA - Numărul silabelor dintr-un vers.
METRU (PICIOR METRIC) - Unitate ritmică alcătuită din silabe accentuate, care asigură cadenţa sau ritmul. Principalele picioare metrice sunt: troheul (format dintr-o silabă accentuată şi una qeac-centuată); iambul (o silabă neaccentuată şi una accentuată); dactilul (trei silabe — prima accentuată, următoarele două neaccentuate); amfibrahul (trei silabe — o silabă accentuată între două silabe neaccentuate); ana-pestul (două silabe neaccentuate şi una accentuată).
Vezi: iamb, dactil, amfibrah, anapest etc.
ACCENT - Pronunţarea mai apăsată a unei silabe sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic, silaba accentuată susţinând unitatea
cuvântului.
E.g.„Venea un om cu jale zicând în gândul lui." (V. Alecsandri)
RIMA - Procedeu poetic care constă în potrivirea versurilor în silabele lor finale, începând cu ultima vocală accentuată.
• Realizează eufonia, muzicalitatea şi accentuarea cuvintelor finale. Identitatea sonoră are o valoare estetică.
• După cantitatea sunetului care intră în componenţă poate fi: a) simplă — cu un singur accent principal: masculină — ultima (sorbi — corbi; frâu — grâu; arab — slab); feminină — penultima (lumânare — cicoare, ascunde — răspunde, dreaptă — aşteaptă), b) complexă — pe lângă accentul principal maiare unul sau două accente secundare (bântuie — mân-tuie, depărtărilor, codruţule
— drăguţule, malurile — mărilor — valurile, vânturile
— cânturile).
• După poziţia pe care o au unele faţă de altele într-o strofă poate fi: 1) împerecheată — versurile rimează câte două, succesiv aa, bb;
2) încrucişată — primul rimează cu al treilea, al doilea cu al patrulea, a—c, b—d;
3) îmbrăţişată — primul vers rimează cu al patrulea şi al doilea cu al treilea a—d, b—c;
4) variată — amestecată în fabule
5) redublată — trei sau mai multe versuri: mono-rimă
6) versuri albe — în poezia modernă (Lucian Blaga)
7) internă „interioară" - extravagantă —cuvântul de la cezură rimează cu cel de la finele versului.
Virtuozităţi poetice: Eminescu, G. Coşbuc, Al.Macedonski, Lucian Blaga.
E.g.„şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale / Cu cel râu care-n veci curge fără-a se opri din cale" (V. Alecsandri)
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? / De ce ritmul nu m-abate cu is-pita-i de la trebi? (M. Eminescu)
Somnoroase păsărele/ Pe la cuiburi se adună/ Se ascund în rămu-rele / Noapte bună (M. Eminescu)
„Aşa a fost, âşâ e totdeauna / aştept cu floarea mea de foc în mâini / îndreptân-du-mi prea-mărite săptămâni / puterni-că-mi răsare luna" (Lucian Blaga) „Uite fragi tie dragi" (I. Barbu)
MONORIMĂ - Repetarea aceleiaşi rime la sfârşitul mai multor versuri succesive.
E.g.„Peste vârf de rămu-rele / Trec în stoluri rândunele / Ducând gândurile mele / şi norocul meu cu ele..." (M. Eminescu)
IAMB - Unitate metrică alcătuită din două silabe: prima silabă rieaccentuată, a doua accentuată. ( ').
„A fost / o-da/tă --' /----------- ' /-ca-n/poveşti" (M. Eminescu)
TROHEU - Unitate metrică formată din două silabe: prima silabă accentuată şi una neaccentuată.
„Doi-nă,/ doi-nă,/ -'-/-'-/ cân-tic/ dul-ce" (Doina)
DACTIL - Unitate metrică alcătuită din trei silabe, o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate (—' — —) şi folosită în versurile penta-metrice şi hexametrice.
E.g.„Sa-re din/ sca-un în/ -' -_/_' da-tă, de/ mâ-nă ri/ di-că moş/ nea-gul." (Homer)
AMFIBRAH - Unitate metrică în poezia modernă realizată dintr-o silabă accentuată între două silabe neaccentuate (—' —).
E.g.„Săl-ba-te/ cui vo-dă/ e-n za-le/ şi-n fier". __' _/ _ _- (G. Coşbuc)
ANAPEST - Unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate şi una accentuată (— ').
„A-le tur-/ n-uri-lor/ um-bre pes-te un-de/ 7 Stau cul-ca/te". (Gr. Alexandrescu)
LICENŢĂ POETICĂ - Nerespectarea de către unii scriitori a unor reguli gramaticale, literare, topice, determinată de anumite cerinţe de rimă, de ritm, sau de expresivitate artistică.
E.g.„Meşterii grăbea/ Sforile-ntindea,/ Locul măsura." (Monastirea Argeşului)
„Se cobor la vale". (Mioriţa)
No comments:
Post a Comment