Procesul organizării serviciului public

A organiza, a crea un serviciu public înseamnă a afirma că interesul general nu poate accepta să nu i se satisfacă o nevoie şi ca atare este absolut necesară intervenţia unei persoane publice pentru a se ocupa de ea. Scopul exclusiv al serviciului public este satisfacerea nevoilor popula­ţiei.

Ţinîndu-se cont de situaţia social-economică concretă, ar trebui să cre­ăm un model de activitate a serviciilor publice care să prevadă ajutorul ne­cesar populaţiei, în primul rînd - categoriilor de oameni economic inactivi sau cu o capacitate redusă de muncă.

Pentru a administra cît mai eficient serviciile publice, este necesar să ştim bine prin ce se caracterizează funcţionalitatea lucrărilor publice, în Moldova „lucrările publice ale administraţiei locale" sînt sinonime cu „lucrările publice sau serviciile pentru comunitate". Ambele formule sînt corecte şi se referă la structurile ce aparţin agenţiilor publice cu funcţii guvernamentale şi prestează servicii.

într-o societate democratică, cetăţenii apreciază calitatea administra­ţiei locale prin prezenţa sau operativitatea serviciilor publice. Un oraş cu străzi bine pavate, cu marcaje bine reliefate şi cu semafoare în stare de func­ţionare este mult mai comod decît unul cu marcaje puţin evidenţiate şi semafoare stinse.

Afirmaţiile de mai sus reliefează importanţa unor lucrări publice bine întreţinute. Administratorii lucrărilor publice trebuie să fie experimentaţi, inteligenţi şi dedicaţi profesiei, devotaţi ideii de a presta servicii şi a servi populaţia, facilitînd atingerea obiectivelor comune sociale şi economice.

Organizaţiile care prestează servicii publice, sînt grupate, de obicei, în trei categorii: organe ale administraţiei publice; instituţii publice; regii auto­nome de interes public.

Analizele făcute asupra principalelor servicii publice au pus în evidenţă deficienţe ale căror cauze sînt de natură:

a)   tehnică, determinate de dezvoltarea anarhică în regimul trecut, uzura fizică şi morală a instituţiilor şi dotărilor, lipsa sau insuficienţa insta­laţiilor de rezervă;

b)   financiară, datorită inexistenţei unei reale autonomii bugetare a administraţiilor locale care generează imposibilitatea planificării pe termen lung a unor proiecte de anvergură, incapacitatea susţinerii prin forţe proprii a unor investiţii începute, în temei, datorită tarifelor ac­tuale la principalele servicii;

c)   instituţională, care a pus în evidenţă lipsa unor reguli specifi­ce,  unor principii de funcţionare şi de atribuire a serviciilor publice, cum ar fi: regula continuităţii serviciului public, adaptarea la noile condiţii economice generate de schimbare a sistemului economico-social şi politic.

Spre deosebire de particularii care satisfac unele interese ale societăţii cu scopul, de regulă, de a realiza un profit, statul este obligat să onoreze o parte din sarcini fără a realiza vreun profit, ci chiar suportînd unele cheltu­ieli, spre exemplu, în domeniul construcţiei şi amenajării căilor rutiere.

Aceasta se întîmplă nu numai în ţările cu o economie în tranziţie, ci şi în ţările cu un nivel înalt de dezvoltare. Lucru absolut normal, căci ser­viciului public îi revine sarcina să satisfacă necesităţi a căror rentabilitate nu are nimic comun cu întreprinderea particulară. Pentru multe servicii (învăţămînt, întreţinerea reţelei rutiere, ajutorul social, ajutorul medical etc.) regula de bază trebuie să fie gratuitatea. Alta e situaţia cu serviciile productive şi comerciale. Prin însăşi natura activităţii ce şi-o asumă, ele exclud gratuitatea. Totuşi gestionarea lor trebuie să tindă spre echilibru şi chiar spre un beneficiu corespunzător.

Aplicarea principiului general de egalitate a cetăţenilor în faţa legii conturează necesitatea asigurării egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa servi­ciului public. Principiul trebuie să fie următorul: orice persoană, din mo­mentul în care îndeplineşte condiţiile legale, are dreptul să beneficieze de activitatea pe care serviciul public o prestează fără nici o discriminare faţă de persoana sa.

O deosebită atenţie merită dezvoltarea serviciului public în localităţile săteşti. Ca factor independent al vieţii sociale, rolul şi importanţa serviciilor publice în condiţiile satului sînt cauzate direct de creşterea gradului de com­plexitate a muncii agricole. Sferei serviciilor, în dependenţă de acest lucru, îi revin funcţiisocialedeosebite.înacestcaz,sepoatevorbidespreexistenţa unei totalităţi relativ independente de elemente material-substanţiale ce creează condiţii generale pentru activitatea zilnică a oamenilor de la sate.

Eficacitatea serviciilor publice depinde, în mare măsură, de formele de organizare şi nivelul de pregătire profesională a funcţionarilor care activează în această sferă. Pentru exercitarea atribuţiilor, serviciile publice dispun de un aparat format din profesionişti în domeniu care se conduc de regula­mente speciale ale serviciului public, aprobate de consiliile locale. Aceste regulamente stabilesc atribuţiile şi aprobă statele de funcţii, în condiţiile legii.

în regulamentele respective sînt stabilite condiţiile privind angajarea, promovarea, destituirea, drepturile şi obligaţiile lucrătorilor din serviciile publice ale primăriei. Pentru a administra cît mai eficient serviciile publice, este necesar a cunoaşte diapazonul cerinţelor societăţii.