Egiptul antic. Perioada Amarniana

Faraonii dinastiei a XVIII-a — caracteri­zată prin nimicirea cotropitorilor hiksoşi şi recâştigarea integralităţii teritoriale — au trecut Asia prin foc şi sabie. Cel mai mare dintre ei a fost Thutmosis III. Amenofis II, urmaşul său, a păstrat imperiul moştenit. Domnia lui Thutmosis IV a instaurat o nouă eră, a co­laborării cu Asia, preludiul unei învăluiri totale.

Regina, soţia lui Thutmosis IV, fiica regelui din Mi-tanni, era asiatică; numeroşi cetăţeni din răsărit se in­stalaseră la curtea din Teba, unde influenţa asiatică îşi pusese amprenta pe modă, artă şi preocupări.

Declinul momentan al clerului lui Amon, manifestat mai cu seamă sub domnia lui Amenofis IV, va accentua semnele premergătoare ale acestei cotropiri. Dinastia a XIX-a, dominată de figura măreaţă a lui Ramsesal ll-lea. va conduce armatele egiptene până la Kadesh. Cu toate acestea, ea nu a putut frâna evoluţia evenimentelor, pen­tru că Egiptul a aşezat pe chipul lui nealterat de milenii o mască evidenţiind noile trăsături asiatice.

A trecut de mult timpul splendidei izolări a Imperiu­lui vechi. Egiptul nu mai este singur pe lume. care priveşte drept în lumină faţa strălucitoare a marelui zeu-Soare, părinte al Egiptului.

O epocă controversată

Sfârşitul domniei lui Amenofis III, moartea şi suc­cesiunea lăsată au constituit cadrul prielnic al unei epoci tulburi pentru Egipt, numită de istorici „perioada amar-niană", de la numele actual (Tell El-Amarna) al oraşului pe care l-a construit succesorul faraonului.

Perioada amarniană a durat până la începutul di­nastiei a XIX-a. Acestor ani de istorie egipteană li s-au consacrat pagini nenumărate, fiind cei mai discutaţi şi mai controversaţi de istorici specialişti în artă şi în hiero­glife, medici, şi chiar de radiologi.

Genialul arhitect şi ocrotitor al lui Amon, Amen-hotep, fiul lui Hapu, a murit în al 35-lea an al domniei lui Amenofis III. După cum am mai menţionai, el şi-a ridicat un monument funerar somptuos. Faraonul a invocat ur­gia divinităţii împotriva celui care ar încălca acest sanc­tuar; blestemul lui nu era aruncat întâmplător pentru ca în timpul vieţii sale, Amenhotep se opusese cu în­verşunare noului cult solar, încurajat de regina Teje, care-l crescuse şi pe fiul ei Amenofis IV în acest spirit.

Aceasta fusese ultima voinţă, atât de hotărât ex­primată, a faraonului Amenofis III, care a mai trăit şase ani, bolnav, prezentând grave tulburări mentale. în anii aceia, puterea a fost în mâinile reginei Teje şi, după părerea mai multor istorici, ea îl asociase deja pe fiul lor la domnie.

Amenofis lila fost îngropat într-o vâlcea deşertică dinspre Valea Regilor, unde odihneau strămoşii lui iluştri. Mumia lui ni-l arată ca pe un om de vreo cincizeci de ani, suferind de abcese dentare.