Relaţiile juridice şi politice cuprinse în cetăţenia euro­peană

Relaţiile juridice şi politice cuprinse în cetăţenia euro­peană nu se încadrează decît parţial în clasificările tradiţio­nale, în perioada în care Europa era compusă din state suve­rane şi exclusive, între care nu exista decît o stare latentă de conflict, nu erau cunoscute decît trei tipuri de relaţii juri­dice. Dreptul civil, care regla relaţiile între cetăţeni; dreptul public, care definea raporturile dintre cetăţean şi stat; şi dreptul internaţional, care codifica coexistenţa statelor suve­rane, în afara statului, cetăţeanul nu avea existenţă juridică. Aşa cum în alte timpuri femeia, copilul sau sclavul erau închişi în domus şi nu intrau în spaţiul public decît prin intermediul şefului familiei, în modernitate cetăţenii erau închişi în stat şi nu intrau în spaţiul internaţional decît prin intermediul acestuia.

Kant a anticipat erodarea acestor limite prin inven­tarea fundamentelor păcii veşnice. El gîndea că, în mo­mentul în care statele ar stabili între ele un pact de asociere, ele ar recunoaşte un nou mod de legătură juridică, pe care Kant 1-a calificat ca fiind cosmopolitic. Această legătură juridică ar duce la consacrarea drepturilor cetăţeanului în faţa altor state decît cel de origine. Pentru Kant pacea veş­nică nu însemna fuziunea statelor într-o vastă entitate supra-naţională. Şi aceasta pentru că fuziunea lor ar fi distrus suveranitatea statelor constitutive şi ar fi condus la guver­narea funestă a unei monarhii universale: «într-adevăr, înmomentul în care guvernarea devine din ce în ce mai mabate de administraţiile şi jurisdicţiile naţionale. Este ade-extinsă, legile încep să îşi piardă din vigoare, lăsînd cale livărat că cetăţeanul european are drepturi opozabile Uniunii, beră unui regim despotic, care, după ce distruge germenii bizar nu are dreptul de recurs direct în faţa Curţii de Justiţie, nelui, se transformă, în cele din urmă, în anarhie». Din punct de vedere al organizării juridice, Uniunea buia deci imaginată dispariţia statelor, ci doar transformarearespectă în egală măsură principiile federaliste şi cele ale relaţiilor dintre ele. Aşa cum oamenii au ieşit din starea desuveranităţii statului. însă Uniunea nu este nici confederaţie, natură pentru a pune bazele unei republici, statele, urmîndnici stat federal, ea este o federaţie de state, acelaşi model, ar putea ieşi din anarhia internaţională. De aici se naşte ambivalenţa cetăţeniei europene. Pe asta nu pentru a forma o republică supranaţională, ci pentrude o parte, ea evocă drepturile cetăţeanului european în a «intra în societate», pentru a civiliza relaţiile dintre ele.     Uniune, în bună logică federală; pe de altă parte, în spiritul Revenind acum la construcţia europeană, se poate cosmopolitismului kantian, ea descrie relaţiile orizontale pe spune că ea a confirmat filosofia lui Kant. Comunitatea care le întreţin popoarele statelor membre.