Republica Moldova
dispune de aproape toate condiţiile pentru ca industria uşoară să fie un
adevărat motor al industriei şi chiar al economiei. Fabricile, cu mici
excepţii, dispun de utilaje cît de cît moderne sau care pot fi utilizate încă
vreo cîţiva ani, iar braţele de muncă sunt ieftine comparativ cu alte ţări.
Deoarece piaţa internă este foarte mică, iar forţa de cumpărare a populaţiei
este mizeră, majoritatea mărfurilor din industria uşoară sunt exportate.
Acum cîţiva ani,
principala, iar în unele cazuri, chiar unica piaţă de desfacere era piaţa rusă
sau ţările CSI. Înţelegînd nesiguranţa acestor pieţe, majoritatea fabricilor
din industria uşoară au fost nevoite să caute parteneri în Europa sau America.
După august 1998, temerile s-au adeverit şi la moment doar cîteva fabrici mai
lucrează cu ţările din est. Piaţa din America şi Asia, fiind prea departe de
noi (cu toate că unele fabrici conlucrează fructuos şi cu companii din aceste
regiuni), unica piaţă sigură şi apropiată este Uniunea Europeană. Intrarea pe
această piaţă însă este foarte dificilă, din cauza concurenţei şi a taxelor
vamale mari pentru statele ce nu fac parte din acest organism. Întreprinderile au
nevoie sau de nişte parteneri serioşi sau de investitori care să fie interesaţi
în dezvoltarea acestor fabrici. Sunt necesare investiţii în producere,
marketing, promovarea mărfurilor etc.
Cu
părere de rău dacă la capitolul parteneri situaţia este cît de cît
satisfăcătoare, atunci investitorii nu se prea grăbesc să vină. Cauza este
foarte simplă - în Republica Moldova nu este stabilitate, nici politică, nici
economică, nici legislativă. La momentul actual în Europa şi SUA are loc
procesul de «evacuare» a industriei în ţările în curs de dezvoltare şi
subdezvoltate, inclusiv în ţările din Europa de Est. Moldova are şansa de a fi
un punct de destinaţie a unor produceri, mai ales a mărfurilor industriei
uşoare, dacă va oferi investitorilor condiţii satisfăcătoare de lucru.
Pentru
a putea colabora cu parteneri străini, întreprinderile noastre trebuie să
producă mărfuri de calitate foarte înaltă. Este suficient ca mărfurile să
corespundă standardelor ISO-9000. Adică, nu numai produsele în parte să fie
certificate, dar întreg procesul de producere, începînd cu achiziţionarea
materiei prime pînă la livrarea producţiei finite. În 2001 doar trei
întreprinderi din industria uşoară din Republica Moldova dispuneau de
certificatele sistemului de calitate ISO-9000. Aceste sunt Tirotex din
Tiraspol, Floare-Carpet din Chişinău şi Tighina din Bender.
În
prezent majoritatea fabricilor din industria uşoară activează în lohn (în baza
materiei prime a clientului) cu companii de peste hotare, fără a avea sisteme
de calitate. Această situaţie însă nu va dura mult timp. Lucrul în lohn dă
posibilitate întreprinderilor de a cîştigă minimumul de existenţă, iar pentru a
prospera întreprinderile au nevoie de producerea proprie. Dar fără a avea
sistem de calitate,
cînd cerinţele faţă de calitate sporesc pe zi
ce trece, penetrarea pieţelor occidental va
fi practic imposibilă. Administraţiile multor fabrici au înţeles acest lucru şi
intenţionează implementarea ISO-9000 în cel mai apropiat timp.
În R. Moldova activează
în condiţii lohn 15 întreprinderi din industria de producere a încălţămintei,
confecţii şi marochinărie, inclusiv Bălţeanca - 100%, Romaniţa - 96%, Artima -
96%, fabrica de tricotaje Ionel - 70%, media pe întreprinderi fiind de peste
50%.
Conform datelor
oficiale în 2001 businessul privat a avut o pondere de 75-80% la formarea
PIB-ului. În urma realizării unui microsondaj de opinie printre cei mai
reprezentativi businessmeni, economişti, Asociaţii de ramură din Moldova cu
privire la prognozarea celor mai profitabile afaceri în 2002 s-a menţionat cel
mai frecvent industria uşoară, în special întreprinderile care lucrează în
lohn. Conform rezultatelor acestui microsondaj industria uşoară are cel mai
mare potenţial. Fabricile produc mărfuri competitive, au mărit productivitatea
muncii, calitatea.
Cererea la
produsele lor este în creştere. Mai avantajaţi sunt cei care exportă în ţările
Europei Centrale şi de Sud-Est, ţări care au creşteri importante în ultimii
ani.
Însă din cauza
instabilităţii legislative, economice şi politice, în prima jumătate a anului
2002 industria uşoară a înregistrat o reducere a volumelor de producţie cu
11,7% faţă de perioada similară a anului trecut. Fabricile au produs mărfuri în
volum de 381,5 de milioane lei. Într-o situaţie critică se află întreprinderile
Pielart, care are datorii creditoare în sumă de 17,5 mln lei, Dana din Soroca
(2,7 mln), Rada din Bălţi (5 mln) şi Mioara din Bălţi, care anterior se numărau
printre liderii industriei uşoare.
Analizînd situaţia
industriei uşoare din ţară se poate afirma cu convingere că serviciile
întreprinderilor de confecţii sunt extrem de întrebate pe piaţă, mai ales pe
cea externă, astfel încît este nevoie de stimularea activităţii lor de către
conducerea statului, ceea ce ar ridica profitul acestor întreprinderi, şi, ca
urmare, ar mări nivelul economic al ţării şi ar micşora şomajul. Cu toate că
lohn-ul a „readus la viaţă” multe întreprinderi, această etapă trebuie
depăşită. Căci din aşa afaceri profitul este cu mult mai mic decît profitul
dintr-o afacere proprie. În acest sens este nevoie de implicarea directă a
statului.
Pentru a spori
competitivitatea produselor confecţionate după indicii calităţii şi a preţului,
întreprinderile trebuie reorganizate. Este vorba de optimizarea procesului de
producere la toate etapele, ceea ce implică implementarea tehnologiilor noi şi
a utilajului progresiv.
No comments:
Post a Comment