CHITIKA

Sporirea activitatii indistriei usoare in Republica Moldova

Republica Moldova dispune de aproape toate condiţiile pentru ca industria uşoară să fie un adevărat motor al industriei şi chiar al economiei. Fabricile, cu mici excepţii, dispun de utilaje cît de cît moderne sau care pot fi utilizate încă vreo cîţiva ani, iar braţele de muncă sunt ieftine comparativ cu alte ţări. Deoarece piaţa internă este foarte mică, iar forţa de cumpărare a populaţiei este mizeră, majoritatea mărfurilor din industria uşoară sunt exportate.
Acum cîţiva ani, principala, iar în unele cazuri, chiar unica piaţă de desfacere era piaţa rusă sau ţările CSI. Înţelegînd nesiguranţa acestor pieţe, majoritatea fabricilor din industria uşoară au fost nevoite să caute parteneri în Europa sau America. După august 1998, temerile s-au adeverit şi la moment doar cîteva fabrici mai lucrează cu ţările din est. Piaţa din America şi Asia, fiind prea departe de noi (cu toate că unele fabrici conlucrează fructuos şi cu companii din aceste regiuni), unica piaţă sigură şi apropiată este Uniunea Europeană. Intrarea pe această piaţă însă este foarte dificilă, din cauza concurenţei şi a taxelor vamale mari pentru statele ce nu fac parte din acest organism. Întreprinderile au nevoie sau de nişte parteneri serioşi sau de investitori care să fie interesaţi în dezvoltarea acestor fabrici. Sunt necesare investiţii în producere, marketing, promovarea mărfurilor etc.
Cu părere de rău dacă la capitolul parteneri situaţia este cît de cît satisfăcătoare, atunci investitorii nu se prea grăbesc să vină. Cauza este foarte simplă - în Republica Moldova nu este stabilitate, nici politică, nici economică, nici legislativă. La momentul actual în Europa şi SUA are loc procesul de «evacuare» a industriei în ţările în curs de dezvoltare şi subdezvoltate, inclusiv în ţările din Europa de Est. Moldova are şansa de a fi un punct de destinaţie a unor produceri, mai ales a mărfurilor industriei uşoare, dacă va oferi investitorilor condiţii satisfăcătoare de lucru.


Pentru a putea colabora cu parteneri străini, întreprinderile noastre trebuie să producă mărfuri de calitate foarte înaltă. Este suficient ca mărfurile să corespundă standardelor ISO-9000. Adică, nu numai produsele în parte să fie certificate, dar întreg procesul de producere, începînd cu achiziţionarea materiei prime pînă la livrarea producţiei finite. În 2001 doar trei întreprinderi din industria uşoară din Republica Moldova dispuneau de certificatele sistemului de calitate ISO-9000. Aceste sunt Tirotex din Tiraspol, Floare-Carpet din Chişinău şi Tighina din Bender.
În prezent majoritatea fabricilor din industria uşoară activează în lohn (în baza materiei prime a clientului) cu companii de peste hotare, fără a avea sisteme de calitate. Această situaţie însă nu va dura mult timp. Lucrul în lohn dă posibilitate întreprinderilor de a cîştigă minimumul de existenţă, iar pentru a prospera întreprinderile au nevoie de producerea proprie. Dar fără a avea sistem de calitate,
 cînd cerinţele faţă de calitate sporesc pe zi ce trece, penetrarea pieţelor occidental va fi practic imposibilă. Administraţiile multor fabrici au înţeles acest lucru şi intenţionează implementarea ISO-9000 în cel mai apropiat timp.
În R. Moldova activează în condiţii lohn 15 întreprinderi din industria de producere a încălţămintei, confecţii şi marochinărie, inclusiv Bălţeanca - 100%, Romaniţa - 96%, Artima - 96%, fabrica de tricotaje Ionel - 70%, media pe întreprinderi fiind de peste 50%.
Conform datelor oficiale în 2001 businessul privat a avut o pondere de 75-80% la formarea PIB-ului. În urma realizării unui microsondaj de opinie printre cei mai reprezentativi businessmeni, economişti, Asociaţii de ramură din Moldova cu privire la prognozarea celor mai profitabile afaceri în 2002 s-a menţionat cel mai frecvent industria uşoară, în special întreprinderile care lucrează în lohn. Conform rezultatelor acestui microsondaj industria uşoară are cel mai mare potenţial. Fabricile produc mărfuri competitive, au mărit productivitatea muncii, calitatea.
Cererea la produsele lor este în creştere. Mai avantajaţi sunt cei care exportă în ţările Europei Centrale şi de Sud-Est, ţări care au creşteri importante în ultimii ani.
Însă din cauza instabilităţii legislative, economice şi politice, în prima jumătate a anului 2002 industria uşoară a înregistrat o reducere a volumelor de producţie cu 11,7% faţă de perioada similară a anului trecut. Fabricile au produs mărfuri în volum de 381,5 de milioane lei. Într-o situaţie critică se află întreprinderile Pielart, care are datorii creditoare în sumă de 17,5 mln lei, Dana din Soroca (2,7 mln), Rada din Bălţi (5 mln) şi Mioara din Bălţi, care anterior se numărau printre liderii industriei uşoare.
Analizînd situaţia industriei uşoare din ţară se poate afirma cu convingere că serviciile întreprinderilor de confecţii sunt extrem de întrebate pe piaţă, mai ales pe cea externă, astfel încît este nevoie de stimularea activităţii lor de către conducerea statului, ceea ce ar ridica profitul acestor întreprinderi, şi, ca urmare, ar mări nivelul economic al ţării şi ar micşora şomajul. Cu toate că lohn-ul a „readus la viaţă” multe întreprinderi, această etapă trebuie depăşită. Căci din aşa afaceri profitul este cu mult mai mic decît profitul dintr-o afacere proprie. În acest sens este nevoie de implicarea directă a statului.
Pentru a spori competitivitatea produselor confecţionate după indicii calităţii şi a preţului, întreprinderile trebuie reorganizate. Este vorba de optimizarea procesului de producere la toate etapele, ceea ce implică implementarea tehnologiilor noi şi a utilajului progresiv.


No comments:

Post a Comment