Spatiul civic in cadrul Uniunii Europene

Se consideră că însăşi prin natura ei această «societate civilă» este incapabilă să producă un fenomen de puternică identificare subiectivă. Această idee se reflectă în cuvintele lui Jacques Delors, care afirma că «nimeni nu se îndrăgosteşte de o piaţă unică». Unii con­sideră că această societate civilă mercantilă este o piedică în formarea unei conştiinţe colective pentru că ea tinde în ge­neral să «slăbească puterea publică, imaginînd statele naţio­nale ca pe nişte adversari sau obstacole, cărora li se substi­tuie interese particulare». Sentimentul căruia Hegel i-a dat cea mai puternică expresie, şi anume că societatea civilă este prin definiţie imperfectă pentru că ea nu determină formarea conştiinţei de sine si nici nu îşi diminuează propriile contradicţii, alimentează toate proiectele de depăşire a acestei situaţii.

Chiar dacă cetăţenia europeană, aşa cum a fost ea definită în tratatul de la Maastricht, este înţeleasă în mod general ca un proiect, ea este totuşi un semn care arată că este dificil să concepi Europa numai ca o simplă piaţă. Diverse tradiţii politice, care resping «Europa liberală», cheamă toate la dezvoltarea cetăţeniei europene. Socialişti sau social-democraţi reclamă introducerea drepturilor so­ciale ale cetăţeniei europene, pentru că acestea oferă o ga­ranţie supranaţională în faţa distrugerii Statelor Providenţă de către piaţa unică. Partizanii puterii publice, a politicii înţeleasă ca o depăşire a condiţiei civice, refuză ideea de cetăţenie dacă aceasta nu este însoţită de o dimensiune federală. Şi constituţionaliştii acuză absenţa unei societăţi civile europene care nu ar fi un stat de drept supranaţional. Cu alte cuvinte ideea de cetăţenie europeană evocă repro­ducerea la nivel supranaţional a elementelor civile, politice şi sociale care stau la baza cetăţeniei naţionale. Toate aceste idei nu fac decît să sublinieze dificultatea de a imagina Europa excluzînd conceptele clasice ale ştiinţei politice. Darnu mai puţin, aceste probleme arată că ideea de cetăţenia civică: ele structurează în programe politice diferitele poartă în sine aspiraţia formării unei «societăţi civile», careviziuni asupra lumii, ele sînt momentul cel mai important de să nu fie numai un teritoriu economic, ci şi un spaţiu civic dezbatere şi de socializare politică, care este de altfel şi sint.

Cetăţenia europeană, în pofida minimalismului ei juri- însă alegerile europene nu îndeplinesc pe deplin dic, se îndreptă către această dimensiune. Mare parte aaceste două misiuni. O primă cauză ar fi că Parlamentul  drepturilor sale constitutive se întinde, după cum am mai european nu este centrul ordinii constituţionale a Uniunii: spus, pe o traiectorie orizontală, între popoarele statelor deşi puterile lui legislative şi de control nu au încetat sa membre.